joi, 25 octombrie 2012

Cursurile de instruire – o solutie pentru managerii romani care nu au o pregatire in domeniul managementului

Potrivit informatiilor publicate de Institutului National de Statistică (INS) in intervalul 2005 – 2010 numărul de ab­sol­venti arată că în general studiile ingineresti au pierdut puternic teren în faţa absolventilor de eco­nomie.  Astfel, în timp ce pond­erea numărului de absolventi ingineri a scăzut cu 7%, de la 29% la 22% din total, numărul absolventilor de studii economice a crescut de la 30% la 37% din totalul tinerilor licentiati, in timp ce ponderea absolventilor de drept a rămas constantă, la 9%.
In ceea ce priveste numărul absolventilor de studii economice, in valoare absoluta numarul acestora a crescut de la 32.098 in anul scolar 2005/2006 la 72.641 in 2009/2010. Din pacate nu detinem informatii referitoare la ponderea absolventilor de studii economice care termina o facultate de management, dar indiferent de specializarea urmata toti absolventii de studii economice urmeaza cel putin un curs de management.
Pentru economia nationala partea buna a lucrurilor este aceea ca numarul persoanelor din societatea romaneasca care urmeaza cursuri de management este in crestere. Totusi, se pare ca numarul acestora este insuficient daca ne gandim ca in Romania sunt active la ora actuala aproximativ 296.000 de PFA-uri si aproximativ 672.000 societati comerciale (SRL, SA, SNC, etc).
Nu detinem informatii referitoare la numarul de manageri din Romania care au urmat un curs academic de pregatire in domeniul managementului dar noi credem ca acesta este mai mic de 10%. Atunci cand am facut aceasta estimare am luat ca baza de calcul informatii din UK care arata ca aproximativ 35%  din managerii companiilor din Marea Britanie au studii in domeniul finantelor sau al contabilitatii, aproximativ 25% in marketing si vanzari si doar cca. 18% in management general. Cu alte cuvinte in randul firmelor romanesti avem putini manageri cu studii de specialitate iar afacerile la noi se fac in general „dupa ureche”. Asta fiindca in Romania cei mai multi sunt antreprenori si nu manageri (intre cele 2 notiuni exista o diferenta; cititi articolul „Antreprenor vs Manager”).

In comparatie cu ceea ce se intampla in tarile industrializate putem spune ca mediul antreprenorial din Romania este unul aflat "la inceput de drum" si ca managerii romani mai au multi pasi de parcurs pentru a deveni la fel de competitivi ca si cei din tarile dezvoltate. Din pacate multi dintre antreprenorii romani refuza sa recunoasca faptul ca uneori nu le stiu pe toate si ca au nevoie de pregatire, si de multe ori doar atunci cand ajung in pragul falimentului realizeaza cu adevarat car ar fi trebuit sa se pregateasca mult mai bine.
Este foarte adevarat ca in lume exista mai multe exemple de succes ale unor oameni care nu au nicio pregatire in domeniul managementului si care au facut avere. Nu trebuie uitat insa ca acestia au un spirit antreprenorial innascut pe care nu multi a avut norocul sa il dobandeasca.

Legat de lipsa de pregatire in domeniul managementului a managerilor romani poate ca unul din motive este si faptul ca scoala romaneasca este inca rigida si nu ofera un cadru in care ei sa isi largeasca orizonturile. Mai mult decat atat, deoarece o mare parte din sistemul educational este gratuit ofera multora impresia ca totul ar trebui sa fie gratuit si ca nu e cazul sa se faca  investitii pentru pregatire. Pregatirea antreprenoriala necesita o investitie, nu doar de timp, ci si financiara.
Este adevarat ca exista un anumit segment de manageri, si ne referim aici la cei care sunt angajati ai unor companii mari romanesti si ai unor companii multinationale care in general sunt bine pregatiti si care investesc in continuare in pregatirea lor, dar din pacate ponderea lor din numarul total al managerilor este foarte mica.

Solutia, atat pentru cei care vizeaza posturi de conducere in mari companii cat si pentru cei care sunt mai degraba antreprenori o reprezinta participarea la cursuri de instruire, seminarii si workshopuri dedicate oamenilor de afaceri (fie ca este vorba de manageri fie de antreprenori). In Romania exista in prezent numeroase firme si organizatii care ofera posibilitatea instruirii in domenii extrem de variate: marketing, comunicare, legislatie de afaceri, leadership, notiuni de contabilitate, legislatie de afaceri, fiscalitate, mangement general, management de proiecte, etc.
Este suficient sa intri pe Internet si sa dai o cautare folosind cuvintele cheie "cursuri pentru manageri" sau sa intri pe un site specializat, ca de exemplu www.e-calificare.ro si poti gasi numeroase oferte de instruire !

© e-manageri

joi, 30 august 2012

Managerii de azi ai firmelor – specialisti in managementul de proiect


Conform definitiilor managerul unei companii este un om care indeplineste cu succes niste sarcini si care are cunoștințele și talentul necesar pentru a valorifica profitabil resursele umane, financiare și materiale ale unei societăți comerciale, organizații, etc. Dupa cum se poate observa definita managerului nu face nicio referire la proiecte.
În principiu, activităţile desfasurate de un manager se împărt în două mari categorii:
- activităţi curente sau uzuale pe care managerul le facem în mod repetat, si
- activităţi cu caracter unic – pe care le face o singură dată.
In functie de domeniul in care activeaza, unii manageri trebuie sa aloce marea majoritate a timpului pentru activitati curente cu caracter repetitiv si doar ocazional pentru activitati cu caracter unic, in timp ce la altii este invers, ponderea cea mai mare reprezentand-o activităţile cu caracter unic.
In general atunci cand se desfasoara un numar mare de activitati cu caracter unic care conduc in principiu la un rezultat unic obişnuim să spunem ca avem de a face cu un PROIECT.
Realizarea unui proiect presupune un consum de resurse umane, materiale, financiare, de echipamente, de informatii, de timp, iar pentru ca aceste resurse sa nu se iroseasca iar rezultatele sa fie atinse cu un efort minim trebuie ca organizarea sa fie perfecta. Organizarea stiintifica a activitatilor legate de realizarea unui proiect tine de managementul proiectelor. 

Cautand pe „wikipedia” vom afla ca managementul de proiect constă în planificarea, organizarea și gestionarea (controlul) sarcinilor și resurselor, ce urmărește atingerea unui anumit obiectiv, în condițiile existenței unor constrângeri, referitoare la timp, resurse și costuri.
Organizarea activitatilor pe proiecte si managementul proiectelor au reprezentat, initial, o solutie foarte eficienta pentru atingerea unor obiective legate de infrastructura, constructii, industrie sau in domeniul militar. Odată cu dezvoltarea calculatoarelor si a sistemelor informationale pentru conducerea activitătilor managementul proiectelor s-a extins la nivelul marii majoritati a activitătilor din economie, inclusiv in domeniul non-profit. In ziua de azi aproape toate firmele / organizatiile sunt implicate in proiecte, fie că:
- proiectele reprezintă activitatea de baza a entitatii respective;
- realizează proiecte in mod ocazional;
- realizează proiecte pentru alte organizaţii;  
 
Mai mult decat atat, daca analizam marile afaceri din ziua de azi vom constata ca succesul este mereu asociat cu mari proiecte, fie ca vorbim de „windows”, de cea mai inalta cladire din lume, de cel mai mare avion de pasageri, de „google android” sau de iphone. La fel este si in cazul companiilor mai mici (numai ca in cazul acestora mediatizarea proiectelor de succes este mult mai redusa).
Proiectele, fie ele mari sau mici, reprezinta cheia succesului in afaceri. Proiectele trebuie livrate la timp, iar calitatea livrabilelor trebuie sa fie la cel mai inalt nivel. Esecul in afaceri apare atunci cand companiile esueaza in respectarea termenelor limita si in furnizarea calitătii promise.
 
 
Asa că, in ziua de azi pentru a fi un manager de succes, pe langă multe alte cunostinte trebuie să fi si un bun specialist in managementul proiectelor!
 
 
© e-manageri

marți, 19 iunie 2012

Pasi practici pentru eficientizarea procesului de instruire a angajatilor

In tarile dezvoltate din punct de vedere economic instruirea angajatilor este o preocupare continua a managerilor firmelor. Toti sunt constienti ca ai putine sanse de supravietuire pe termen lung daca nu oferi produse sau servicii de calitate, iar pentru a putea face acest lucru trebuie sa folosesti cele mai moderne tehnologii si sa ai personal foarte bine pregatit.
Din acest punct de vedere cel mai bun exemplu il reprezinta Germania: deoarece nu si-au propus sa concureze produsele chinezesti care sunt extrem de ieftine, au mers la “popul opus”, adica la produsele de cea mai inalta calitate, care desi sunt scumpe sunt cerute de piata tocmai datorita calitatii deosebite. Astfel Germania a inregistrat exporturi record, in 2011, valoarea acestora depasind 100 miliarde de euro, pentru prima data in istorie. Toata lumea stie insa ca nemtii sunt extrem de seriosi in ceea ce fac si ca firmele germane lucreaza doar cu personal foarte bine calificat. Deci, exista in Europa un exemplu de buna practica in acest sens!
Apare insa si o problema: instruirea angajatilor presupune costuri suplimentare si implicit reducerea profitabilitatii firmei! Tocmai de aceea procesul de instruire trebuie sa se desfasoare eficient si intr-un mod profesionist.
Daca in vestul europei managerii se gandesc la: competitivitate, performanta, calitate, calificarea personalului in Romania, deocamdata managerii se gandesc la: supravietuire, economie de costuri, “exploatarea” angajatilor. S-a ajuns la aceasta situatie tocmai datorita incapacitatii de a face performanta in afaceri, lucru datorat pe de o parte legislatiei din Romania iar pe de alta parte slabei calitati a resursei umane. Multi din romanii bine pregatiti din punct de vedere profesional, atat la nivel de top-management sau si middle-management, cat si muncitorii bine pregatiti sunt acum in Italia, Spania, Germania, Irlanda, Anglia sau SUA.
Daca nu vrei sa lucrezi “pe 2 lei” incercand sa ii concurezi pe chinezi, in mod evident solutia o reprezinta calitatea, iar acest lucru poate fi realizat numai cu angajati bine pregatiti si motivati sa munceasca. Asa cum reiese din cele prezentate mai sus instruirea angajatilor reprezinta una din caile de crestere a competitivitatii unei firme si implicit a profitabilitatii.
La noi, cand e vorba de instruire, multe companii pun accent in primul rand pe costul instruirii si mai putin pe calitatea acesteia. De aceea multe din anunturile date in presa romaneasca sau pe internet de firmele romanesti care organizeaza cursuri de instruire si cursuri de calificare suna cam asa: „cursuri ieftine”, „cursuri la cel mai mic pret” sau “mari reduceri de pret la cursuri”. Modul in care cei care care organizeaza cursuri isi prezinta oferta nu este altceva decat o reactie la cererea existenta pe piata romaneasca”.
Pentru managerii romani care sunt interesati sa cheltuiasca in mod eficient banii alocati activitatilor de instruire a personalului vom incerca sa prezentam in continuare cativa pasi care trebuie urmati atunci cand se ia decizia de a instrui personalul din firma.
1. Instruirea trebuie sa plece de la o analiza a nevoilor.
2. Pentru orice curs organizat trebuie definite “obiectivele instruirii”.
3. Inainte de analiza oferte ale furnizorilor de instruire trebuie stabilita “metoda de instruire”.
4. Alegerea corecta a tipului de instructor (intern sau furnizor extern de servicii de instruire).
Dupa ce s-a trecut prin cele 4 etape mai sus mentionate se poate merge mai departe la organizarea propriu-zisa a cursurilor, cu traineri interni sau externi.
Pentru dertalii legate de pasii care trebuie urmati accesati linkul: Pasii-ce-trebuie-parcursi-pentru-a-organiza-o-instruire-eficienta-a-angajatilor
La finalizarea cursurilor, in mod evident se trece la evaluarea eficientei cursurilor. O gresala pe care o fac multe companii este aceea ca dupa terminarea instruirii nu se face o evaluare completa a rezultatelor instruirii. De obicei se distribuie cursantilor un set de chestionare prin care se incearca evaluarea utilitatii cursului si a profesionalismului lectorului din punctul lor de vedere. Pentru a putea constata daca instruirea a fost eficienta sau nu trebuie facuta o evaluare atat in ceea ce priveste efectele sale imediate cat si cele pe termen lung. Trebuie gasiti indicatori care sa permita cuantificarea efectelor instruirii asupra rezultatelor companiei.



© e-manageri

marți, 29 mai 2012

Marea provocare pentru manageri: COMPETITIVITATEA

problema competitivitate
Cei care au o afacere precum si managerii angajati in diferite companii, de la aparitia crizei, au auzit tot mai frecvent lozinca „doar firmele competitive vor rezista”. Cei mai multi oameni asociaza competitivitatea cu “productivitate” şi “bunăstare” dar marea majoritate a celor implicati in afaceri nu au analizat foarte atent acest concept. Daca tot vorbim de competitivitate trebuie sa intelegem ce inseamna acest termen.
Competitivitatea este un concept complex care poate fi analizat atat la nivel micro (ex: la nivel de firmă), cat si la nivel macro (ex: regiuni, tari, uniuni). In timp ce la nivel micro competitivitatea este asociata productivitatii muncii sau eficientei cu care folosind anumite resurse se produc bunuri si servicii, la nivel regional, national sau international competitivitatea se refera la indicatori socio-economici de genul “venit pe cap de locuitor”, “rata somajului”, „nivel de progres tehnologic”, “nivel de educatie”, etc..

Managerii companiilor private sunt interesati in primul rand de competitivitatea firmei si mai putin de cea regionala, deoarece de aceasta depinde in mod direct viitorul companiei. Atunci cand angajatilor unei firme li se spune ca trebuie crescut nivelul de competitivitate al firmei in care lucreaza acestia se gandesc la: reduceri de personal, taiere de salarii, ore de munca suplimentare, noi cursuri de instruire, batai de cap suplimentare generate de cresterea calitatii produselor si la alte aspecte neplacute pentru ei.
Trebuie insa sa intelegem rolul pozitiv al competitivitatii. Practic competitivitatea functionează ca mecanism de selectie, iar intr-o piata libera supravietuiesc doar firmele competitive (cele care au produse mai bune, procese de productie mai eficiente si care stiu sa isi vanda produsele cu costuri cat mai mici). Din alt punct de vedere competitivitatea actionează ca un mecanism de stimulare : pentru a rămâne pe piata firmele sunt nevoite să inoveaze, sa promoveze noi tenologii si sa-si optimizeze continuu activitatea. Pana la urma tocmai datorita competitivitatii consumatorii au acces la mai multe bunuri si servicii si viata lor este mai usoara si mai placuta. Nu trebuie sa uitam nici de aspectele negative: datorita ei cantitatea de „E”-uri din mancarea noastra creste de la an la an!
Intrebarea pe care si-o pun multi este: de ce trebuie sa fim mereu mai competitivi ? Raspunsul este simplu: pentru a creste profiturile firmele incearca pe orice cale sa acapareze cat mai multi clienti si din asta rezulta noi tipuri de concurentă ce apar din toate direcţiile: din partea concurentilor internationali care se extind si sunt nerăbdători să obtină vânzări pe noi piete; din partea concurentilor online care optimizand-si costurile de distributie reusesc sa isi atraga un numar din ce in ce mai mare de clienti; din partea mărcilor de magazin si marcilor distribuitorilor care incearca să ofere alternative la brandurile existente cu preţuri mai scăzute sau din partea unor extensii ale marcilor de renume care isi valorifică atuurile pentru a atrage noi segmente de clientela.
Atunci cand concurenta este extrem de puternica si te loveste din toate directiile pentru a supravietui trebuie sa oferi calitate la preturi reduse, ceea ce nu este simplu. Din pacate nu este nici suficient: daca nu ai o strategie de lupta impotriva concurentei sansele de supravietuire sunt mici. Unii afirma ca pietele au devenit pur si simplu mult prea competitive si din acest motiv firmele nu isi mai pot permite sa se concentreze numai asupra consumatorului, (poate tocmai de aceea am ajuns sa mancam prajituri cu un aspect apetisant dar care nu mai contin nimic natural !).



© e-manageri

joi, 3 mai 2012

Antreprenori vs Manageri

Antreprenor
Fiindca multi se intreaba care este diferenta sau asemanarea dintre un antreprenor si un manager, in primul rand am cautat in DEX si iata ce am gasit:
Antreprenor, -oare: Persoana care conduce o antrepriza
Manager, manageri: 1. Specialist în management. 2. Persoana care însoteste (în turneu) un sportiv, o echipe sportiva si care se ocupa de problemele financiare si organizatorice
Si fiindca tot nu e destul de clar am mai cautat un  DE (1993-2009) si am gasit:
Manager:  1. Persoana care exercita, în mod permanent, conducerea unei entitati economice, îndeplinind, integral sau partial, functiile de previziune si organizare a activitatii, de coordonare si antrenare a personalului subordonat si de control asupra îndeplinirii obiectivelor propuse. 2. Persoana care se ocupa cu problemele administrative si organizatorice ale unui sportiv sau ale unei echipe sportive ori ale unui colectiv artistic

Lasand la o parte activitatea sportiva, pentru cei interesati de lumea afacerilor important este sa retina:
ANTREPRENOR: Persoana care conduce o antrepriza
MANAGER:  Persoana care exercita, în mod permanent, conducerea unei entitati economice, îndeplinind, integral sau partial, functiile de previziune si organizare a activitatii, de coordonare si antrenare a personalului subordonat si de control asupra îndeplinirii obiectivelor propuse

Deoarece explicatiile gasite in dictionare nu ne-au multumit vom incerca in continuare sa facem scurte prezentari care sa va ajute sa intelegeti mai bine care este diferenta dintre cei 2 termeni
Antreprenor: o persoana care decide sa demareze o activitate economica, care adopta un comportament activ si novator, care mobilizeaza resurse pentru a demara afacerea dorita si care accepta riscuri financiare pentru a dezvolta proiecte noi. In termeni populari, in Romania, antreprenorul este cunoscut ca „patron”.
Antreprenorii de succes in general au o serie de calitati, dintre care enumeram:
  • spirit de initiativa si responsabilitate
  • dorinta de a castiga si de independenta
  • spirit organizatoric, capacitatea de planificare si de munca
  • creativitatea si spirit de inovatie
  • orientare spre oportunitati
  • capacitate de analiza a riscului si asumarea riscurilor
  • control interior
  • cautarea feedback-ului si dorinta de a sti cum îsi pot îmbunatati rezultatele
  • capacitate de luare a deciziilor
  • determinare si perseverenta
  • lucru în echipa
  • toleranta pentru esec
  • incredere în fortele proprii
Daca ne uitam pe acesta lista realizam ca pentru a deveni un antreprenor de succes e nevoie de foarte multe calitati. Pentru persoanele dornice sa creeze, sa inoveze, care sunt pregatite sa munceasca mult si care isi doresc sa isi ia soarta în propriile maini antreprenoriatul e „un pas natural” in cariera.

Manager: este persoana responsabila de planificarea si conducerea unui grup de persoane, monitorizarea activitatii lor si luarea de masuri corective atunci cand este necesar. Managerii pot indruma angajatii sau persoanele cu care lucreaza direct sau pot actiona prin intermediul unor structuri intermediare cu functii de supraveghere si indrumare.
Managerul trebuie să fie familiarizat cu munca pe care cei din subordinea sa trebuie sa o desfasoare. Chiar daca el supervizeaza munca celorlalti nu trebuie sa fie cel mai bun, în orice sau toate domeniile persoanele din subordine lucreaza. Este mai important pentru manager sa stie cum sa gestioneze relatiile cu angajatii si dintre angajati si cum sa faca ca munca prestata de ceilalti sa fie cat mai buna, in sensul atingerii rezultatelor propuse.
Un manager poate avea puterea de a angaja sau concedia angajati sau de a ii promova. Managerul are autoritatea de a schimba sarcinile de lucru ale membrilor echipei.
Exista mai multe functii de management în afaceri şi, prin urmare, multe titluri de Manager (ex: manager de productie, manager departament proiectare, manager de produs, etc). Indiferent de titlu, managerul este responsabil pentru planificarea, conducerea, monitorizarea si controlul angajatilor si a muncii depuse de acestia.
In general managerii plaseaza profitabilitatea pe primul loc în lista obiectivelor organizationale.
In termeni populari managerii sunt cunoscuti ca si "directori".

Un bun manager, indiferent de domeniu trebuie sa dea dovada de anumite calitati, care pot fi in mare masura din nastere sau dobandite pe parcursul carierei. Dintre acestea enumeram:
  • bun organizator, cu o mare capacitate de planificare
  • capacitatea de a lua decizii rapid si de a-si asuma responsabilitatile
  • putere de munca si capacitatea de a fi disponibila la orice ora
  • putere mare de sinteza si analiza si viziune de ansamblu
  • prezenta de spirit, intuitie, imaginatie in rezolvarea unor situatii neprevazute;
  • un foarte bun administrator – trebuie sa administreze corect resursele umane, materiale si financiare puse la dispozitia sa de firma;
    onestitate, corectitudine, obiectivitate atat in relatiile cu angajatii cat si in relatiile cu partenerii de afaceri
  • calitati de relationare cu subalternii – este capabil sa asculte, sa motiveze, dar si sa sanctioneze atunci cand este cazul.
  • memoria si capacitatea de a retine usor fapte, date, nume sau figuri
  • abilitati de comunicare, tact si sociabilitate

Analizand cele 2 prezentari vom constata ca exista numeroase asemanari intre calitatile pe care le au managerii si antreprenorii dar si deosebiri. Mai multe informatii puteti gasi pe site-ul e-manageri.ro