Din acest punct de vedere cel mai bun exemplu il reprezinta Germania: deoarece nu si-au propus sa concureze produsele chinezesti care sunt extrem de ieftine, au mers la “popul opus”, adica la produsele de cea mai inalta calitate, care desi sunt scumpe sunt cerute de piata tocmai datorita calitatii deosebite. Astfel Germania a inregistrat exporturi record, in 2011, valoarea acestora depasind 100 miliarde de euro, pentru prima data in istorie. Toata lumea stie insa ca nemtii sunt extrem de seriosi in ceea ce fac si ca firmele germane lucreaza doar cu personal foarte bine calificat. Deci, exista in Europa un exemplu de buna practica in acest sens!
Apare insa si
o problema: instruirea angajatilor presupune costuri suplimentare si implicit
reducerea profitabilitatii firmei! Tocmai de aceea procesul de instruire trebuie
sa se desfasoare eficient si intr-un mod profesionist.
Daca in
vestul europei managerii se gandesc la: competitivitate, performanta, calitate,
calificarea personalului in Romania, deocamdata managerii se gandesc la:
supravietuire, economie de costuri, “exploatarea” angajatilor. S-a ajuns la
aceasta situatie tocmai datorita incapacitatii de a face performanta in
afaceri, lucru datorat pe de o parte legislatiei din Romania iar pe de alta
parte slabei calitati a resursei umane. Multi din romanii bine pregatiti din
punct de vedere profesional, atat la nivel de top-management sau si middle-management,
cat si muncitorii bine pregatiti sunt acum in Italia, Spania, Germania,
Irlanda, Anglia sau SUA.
Daca nu vrei
sa lucrezi “pe 2 lei” incercand sa ii concurezi pe chinezi, in mod evident solutia
o reprezinta calitatea, iar acest lucru poate fi realizat numai cu angajati
bine pregatiti si motivati sa munceasca. Asa cum reiese din cele prezentate mai
sus instruirea angajatilor reprezinta una din caile de crestere a
competitivitatii unei firme si implicit a profitabilitatii.
La noi, cand
e vorba de instruire, multe companii pun accent in primul rand pe costul
instruirii si mai putin pe calitatea acesteia. De aceea multe din anunturile date
in presa romaneasca sau pe internet de firmele romanesti care organizeaza
cursuri de instruire si cursuri de calificare suna cam asa: „cursuri ieftine”, „cursuri
la cel mai mic pret” sau “mari reduceri de pret la cursuri”. Modul in care cei
care care organizeaza cursuri isi prezinta oferta nu este altceva decat o reactie
la cererea existenta pe piata romaneasca”.
Pentru
managerii romani care sunt interesati sa cheltuiasca in mod eficient banii
alocati activitatilor de instruire a personalului vom incerca sa prezentam in
continuare cativa pasi care trebuie urmati atunci cand se ia decizia de a
instrui personalul din firma.
1. Instruirea
trebuie sa plece de la o analiza a nevoilor.
2. Pentru
orice curs organizat trebuie definite “obiectivele instruirii”.
3. Inainte de
analiza oferte ale furnizorilor de instruire trebuie stabilita “metoda de
instruire”.
4. Alegerea corecta
a tipului de instructor (intern sau furnizor extern de servicii de instruire).
Dupa ce s-a
trecut prin cele 4 etape mai sus mentionate se poate merge mai departe la organizarea
propriu-zisa a cursurilor, cu traineri interni sau externi.
Pentru
dertalii legate de pasii care trebuie urmati accesati linkul: Pasii-ce-trebuie-parcursi-pentru-a-organiza-o-instruire-eficienta-a-angajatilor
La finalizarea
cursurilor, in mod evident se trece la evaluarea eficientei cursurilor. O gresala
pe care o fac multe companii este aceea ca dupa terminarea instruirii nu se
face o evaluare completa a rezultatelor instruirii. De obicei se distribuie
cursantilor un set de chestionare prin care se incearca evaluarea utilitatii
cursului si a profesionalismului lectorului din punctul lor de vedere. Pentru a
putea constata daca instruirea a fost eficienta sau nu trebuie facuta o
evaluare atat in ceea ce priveste efectele sale imediate cat si cele pe termen
lung. Trebuie gasiti indicatori care sa permita cuantificarea efectelor
instruirii asupra rezultatelor companiei.
© e-manageri
