10 IDEI DE MICI AFACERI PENTRU ACASA

POC 2014-2020: ghidul consultativ pentru Axa prioritara 2 - Tehnologia Informatiei si Comunicatiilor (TIC)

Ministerului Fondurilor Europene si Ministerul pentru Societatea Informationala au publicat versiunea consultativa a Ghidului Solicitantului pentru beneficiari privati pentru Axa prioritara 2 - Tehnologia Informatiei si Comunicatiilor (TIC) pentru o economie digitala competitiva a Programului Operational Competitivitate (POC).

Axa prioritara 2 - TIC are o alocare financiara de 531 milioane euro din Fondul European pentru Dezvoltare Regionala (FEDR), din care Actiunea 2.2.1 – Sprijinirea cresterii valorii adaugate generate de sectorul TIC si a inovarii în domeniu prin dezvoltarea de clustere, are o alocare financiara de 59,7 milioane euro.

Tipuri de proiecte ce se pot finanta în cadrul actiunii 2.2.1

1. Dezvoltarea unor game de produse/servicii TIC cu aplicabilitate în restul economiei românesti pentru integrarea pe verticala a solutiilor TIC;

2. Realizarea proiectelor strategice inovative cu impact asupra dezvoltarii întregii industrii TIC la nivel national sau international.

Vor fi finantate proiectele ce asigura trecerea de la outsourcing la dezvoltarea bazata pe inovare, precum si colaborarea între structurile de tip cluster din industria TIC precum si în cadrul acestora în scopul obtinerii de produse inovatoare.

Vor fi sprijinite microîntreprinderile, întreprinderile mici si mijlocii sau consortiilor de microîntreprinderi, întreprinderi mici si mijlocii din cadrul clusterelor centrate pe domeniul TIC.

Solicitantul trebuie sa demonstreze/argumenteze gradul de noutate al produselor/serviciilor TIC realizate în cadrul proiectului, în context national/international si aria de aplicabilitate a produselor/serviciilor (la nivelul regiunii de dezvoltare sau în afara acesteia).

Sprijinul se acorda pentru beneficiarii care desfasoara activitati în urmatoarele domenii (coduri CAEN):

·      2611 Fabricarea subansamblurilor electronice (module)

·      2612 Fabricarea altor componente electronice

·      263   Fabricarea echipamentelor de comunicatii

·      620   Activitati de servicii în tehnologia informatiei

·      721   Cercetare-dezvoltare în stiinte naturale si inginerie

Solicitantii trebuie sa fie:

·      Întreprinderi (microîntreprinderi, întreprinderi mici si mijlocii) din cadrul clusterelor centrate pe domeniul TIC care îsi desfasoara activitatea în România.

sau

·      Consortii (parteneriate) de întreprinderi din cadrul clusterelor centrate pe domeniul TIC care îsi desfasoara activitatea în România.

Marimea finantarii acordate

Pentru un proiect valoarea finantarii nerambursabile este:

·      valoarea maxima 3.240.000 lei;

·      valoarea minima 1.600.000 lei.

Valoarea maxima a ajutorului de minimis care poate fi acordata unui beneficiar nu poate depasi echivalentul în lei a 200.000 de euro pe ultimii 3 ani fiscali (care se refera la anul în curs si 2 ani anteriori).

Valoarea ajutorului de minimis nu poate depasi 20% din valoarea totala a cheltuielilor eligibile aferente proiectului

Durata maxima de implementare a proiectului (inclusiv depunerea ultimei cereri de rambursare), este de maxim 36 de luni.

Sprijinul va viza dezvoltarea de produse/servicii TIC inovative prin:

·      Investitii în active corporale si necorporale în cadrul unei investitii initiale,

·      Investitii în cercetare industriala si dezvoltare experimentala,

·      Investitii în proiecte de inovare ale IMM-urilor,

·      Investitii în proiecte de inovare de proces si organizationale

Solicitantii trebuie sa isi asume o serie de angajamente. Cei care sunt interesati sa obtina o finantare nerambursabila prin acest program trebuie sa tina cont de faptul ca solicitantul trebui:

·      sa asigure contributia proprie din costurile eligibile si sa finanteze toate costurile neeligibile aferente proiectului;

·      sa finanteze toate cheltuielile pâna la rambursarea sumelor aprobate, astfel încât sa se asigure implementarea optima a proiectului;

·      sa mentina proprietatea rezultatului proiectului si natura activitatii pentru care s-a acordat finantare pe o perioada de cel putin 36 de luni dupa finalizarea proiectului si sa asigure functionarea permanenta, exploatarea si mentenanta rezultatului proiectului în perioada de implementare si de post implementare, cu exceptia perioadelor de mentenanta planificate.

·      sa achizitioneze dreptul de utilizare/licenta asupra aplicatiei software personalizate pentru care se solicita finantare pentru o durata de timp cel putin egala cu perioada de sustenabilitate a proiectului.

·      sa asigure obligatoriu garantia si mentenanta rezultatului proiectului prin contractul / contractele încheiate pe perioada implementarii cu diversi utilizatori ai rezultatului proiectului.

ATENTIE: beneficiarul finantarii poate fi obligat sa returneze finantarea nerambursabila in urmatoarele situatii:

·      în cazul în care beneficiarul da o declaratie falsa privind conditiile de realizare a proiectului;

·      lipsa justificarii efectuarii corecte/reale a cheltuielilor;

·      în cazul nerespectarii principiilor unui management financiar riguros (nerezonabilitatea costurilor)

·      nerespectarea prevederilor contractului privind informarea si publicitatea;

·      refuzul monitorizarii;

·      localizarea investitiei în afara României, în mai putin de 3 ani de la încheierea proiectului

·      mentinerea investitiei mai putin de 3 ani de la data finalizarii proiectului (înstrainarea, vânzarea sau gajarea activelor achizitionate prin proiect);

·      neatingerea obiectivelor mentionate în cererea de finantare (proportional);

·      nerealizarea activitatilor/proiectului mentionate în Cererea de finantare;

·      alte cazuri prevazute în contractul de finantare sau în prezentul ghid.

OECD : cel mai bun proiect in domeniul antreprenoriatului din Romania

La finalul anului 2014 Organizația pentru Cooperare Economică și Dezvoltare (OECD) a publicat un raport privind politicile incluzive pentru antreprenoriat în Europa (The Missing Entrepreneurs 2014). Raportul cuprinde o serie de recomandări si exemple de bună practică privind antreprenoriatul, precum si o listă cu cele mai bune proiecte din Europa.

OECD si Comisia Europeană au selectat si cel mai bun proiect în domeniul antreprenoriatului din România, acesta fiind proiectul “O sansă pentru cei din mediul Rural”, proiect implementat în perioada 2010 - 2013 de Fundatia CDIMM Maramures in colaborare cu Asociaţia Centru Harghita de Inovare şi Incubare în Afaceri. Proiectul a fost cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 si a fost derulat in judetele Maramures si Harghita.

Organizația pentru Cooperare Economică și Dezvoltare (OECD) este o organizație economică internațională ce are ca scop stimularea progresul economic și comercial mondial. OECD oferă o platformă pentru a compara experiențe politice si a găsi răspunsuri la problemele comune, ca de exemplu identificarea celor mai bune practici în domeniu economic.

„The Missing Entrepreneurs 2014” este a doua ediţie dintr-o serie de rapoarte anuale care furnizează date și analize a politicilor cu privire la antreprenoriat, precum și despre barierele pe care anumite grupuri sociale de pe teritoriul Uniunii Europene le intâmpină în dezvoltarea afacerilor. Sunt analizate diverse politici de sustinere a antreprenoriatului precum si măsurile „pro-antreprenoriat”.

Raportul analizează start-up-uri și activități de auto-ocupare a forței de muncă, în special în rândul tinerilor, femeilor, seniorilor și a șomerilor.

„The Missing Entrepreneurs 2014” incearcă să identifice si posibile solutii care ar putea contribui la reducerea șomajului in Uniunea Europeană. Astăzi aproape 26 de milioane de persoane din Uniunea Europeană sunt șomeri și caută în mod activ un loc de muncă. Una dintre solutiile posibile ar fi sprijinirea celor care nu au un loc de muncă pentru crearea unor mici afaceri, care să le permită câstigarea unui salariu decent (auto-ocuparea forței de muncă, cunoscută la noi si sub denumirea de “angajare pe cont propriu”).

OECD si Comisia Europeană au apreciat in mod deosebit pachetul complex de servicii pus la dispozitia persoanelor din mediul rural aflate in căutarea unui loc de muncă, de catre Fundatia CDIMM Maramures si partenerul său.

Persoanele interesate de demararea unor afaceri la tară au beneficiat de cursuri de instruire antreprenorială extrem de interesante si, in plus, echipe de consultanti ale Incubatoarelor de Afaceri din Baia Mare si Miercurea Ciuc au acordat consultantă de afaceri specializată potentialilor intreprinzători pentru a ii ajuta să isi pună in practica ideile de afaceri.

A fost extrem de bine apreciată initiativa de a familiariza potentialii oameni de afaceri din mediul rural cu facilitătile pe care Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor (TIC) le crează pentru micii intreprinzători, si eforturile depuse pentru a îi atrage pe potentialii antreprenori într-un portal de afaceri rural, cu functionalităti de tip B2C si B2B (www.ruralonline.ro).

Informatii detaliate despre aprecierile OECD referitoare la proiectul de sprijinire a antreprenoriatului rural derulat de Fundatia CDIMM Maramures se regăsesc la adresa http://www.oecd.org/cfe/the-missing-entrepreneurs-2014-9789264213593-en.htm

Potrivit informatiilor furnizate de managerul de proiect, dl. Vlad Pascu, organizatia continuă derularea unor activităti similare in cadrul unui nou proiect. Proiectul implementat în prezent este de mai mică amploare decât cel selectat de OECD, dar reprezentantii organizatiei speră că la finalul acestui an vor găsi partenerii potriviti pentru a initia un nou proiect de acest gen, la scară mai mare, pentru care să obtină o finantare prin Programul Operational Capital Uman 2014 – 2020.  

.

Europa – leader pe plan mondial in domeniul inovarii

Potrivit celor de la Global Innovation Index in 2014 Europa este “vârful de lance” în domeniul inovării. In “Top 5” al tărilor cu practici inovatoare pe locul 1 se află Elveția, urmată de Marea Britanie, Suedia, Finlanda și Țările de Jos. Situatia din acest an este imbucurătoare pentru noi căci inovatia este cea care face companiile să fie mai competitive pe o piată mondială in care schimbările sunt rapide, iar existenta unor companii competitive crează premisele bunăstării in Europa.

Situatia nu este la fel de bună in toate tările europene. Tări cu "venituri ridicate" precum Spania, Portugalia și Italia mai au mult de lucru până să ajungă la nivelul tărilor din “Top 5”. Despre tara noastră nu are sens să vorbim, căci potrivit raportului Comisiei Europene România se clasează pe ultimele poziţii în ceea ce priveşte proporţia IMM-urilor innovative.

Situarea Elveției în topul clasamentului se datorează unor strânse relații de colaborare între universitati, centre de cercetare și industrie, precum și o unor performanțe de neegalat referitoare la protectia mediului. Pozitionarea UK pe locul al doilea se datorează calitătii deosebite a universităților sale și exportului de servicii in sectorul creatiei.

Desi in 2014 America nu se află in “Top 5” nivelul de inovare pe continentul American este ridicat. Căderea în clasamentul din acest an, de pe locul 5 pe locul 6, este un motiv de îngrijorare pentru specialistii americani.

Uniunea Europeană a creat si anumite facilităti pentru sustinerea inovării. Programul Horizon 2020 oferă companiilor sprijin financiar direct ce sustine indirect capacitatea lor de inovare. In completare EUREKA/Eurostars Joint Programme Initiative (2014-2020) finanteaza proiectele R&D de colaborare orientata pentru piata transnationala

În forma sa actuală, Europa este centrul inovării in lume !

.

Raportul Comisiei Europene privind competitivitatea industriei romanesti

In ultima vreme atat oamenii de afaceri din Romania cat si cetătenii tării au fost contrariati de stirile referitoare atat la cresterea economică cat si la intrarea Romaniei in “recesiune tehnică”. In timp ce politicienii romani afirmau că totul merge bine, la finalul lunii august Eurostat reconfirma faptul că economia românească a scăzut în trimestrul II cu 1% faţă de trimestrul I din 2014 (cea mai mare scădere economică dintre toate statele membre UE).

Pentru multi această stire a fost o surpriză, dar nu ar fi trebuit să fie deloc asa. Comisia Europeană este preocupată de performantele economiilor tărilor membre si tocmai de aceea monitorizează si face recomandări care au ca scop îmbunătățirea competitivității economiilor. Pe site-ul Comisiei Europene apar periodic rapoarte privind progresele făcute de către statele membre in ceea ce priveste cresterea competitivitatii.

Ultimul raport publicat oferă un tablou de bord actualizat in ceea ce priveste performanța industrială si evaluează performanțele industriale ale statelor membre în patru domenii-cheie, și anume: investiții și accesul la finanțare; inovare și competențe; energie, materii prime și sustenabilitate; și accesul la piețe, infrastructură și servicii.

Raportul clasifică statele membre în patru grupe:

- tări puternic dezvoltate cu un nivel ridicat de crestere a competitivității (Olanda, Germania, Danemarca și Irlanda).

- tări puternic dezvoltate care stagnează sau înregistreaza o  scădere a competitivității (Belgia, Marea Britanie, Austria, Franța, Italia, Luxemburg, Suedia și Finlanda).

- tări cu o economie „modestă” dar care au inregistrat o  îmbunătățire a competitivității (Estonia, Lituania, Spania, Letonia, Republica Cehă, Ungaria, Polonia, Portugalia, România, Slovacia și Grecia).

- tări cu o economie „modestă” care au inregistrat o stagnare sau scădere a competitivității (Slovenia, Bulgaria, Croația, Malta și Cipru).

La prima vedere nu stăm foarte rău căci nu suntem in ultima grupă. Analizand insă raportul referitor la Romania se poate spune că situatia e alarmantă.

Deși producția industrială are o pondere importantă in PIB si ea a crescut pe parcursul anilor de criză (reprezentând 75% din total exporturi), rezultatele din perioada 2009 – 2013 nu au fost pe măsura asteptărilor din cauza unei lipse de strategie in ceea ce priveste dezvoltarea industrială.

Producția industrială este în prezent principalul motor al exporturilor, dar contribuția sa la creșterea economică este, totuși diminuată de o productivitate scăzută și o lipsă de competitivitate.

Potrivit analizelor efectuate de expertii Comisiei Europene lipsa de competitivitate se datorează mai multor factori, dintre care cei mai importanti ar fi:

Accesul la finanțare și investiții

- România se situează pe locul 22 din 28 de țări în ceea ce priveste accesul la finanțare (index - 10 puncte procentuale sub media UE). Rata medie a dobânzii pentru împrumuturi de până la și inclusiv 1 milion de euro este a doua cea mai mare din UE. Costul de credit pentru întreprinderile mici (pentru împrumuturile sub 1 milion de euro), este cu aproximativ 17% mai mare decât pentru firmele mai mari.

- Cu toate că există unele programe care oferă suport pentru companiile private interesate să se dezvolte aceste programe nu produc rezultatele asteptate deoarece sunt gestionate ineficient.

- Piața de capital de risc din România este cronic subdezvoltată, iar nivelul scăzut al investițiilor în noi afaceri împiedică creșterea întreprinderilor inovatoare. Investițiile de capital de risc au fost în declin constant din 2007, în scădere cu aproape 74% între 2007 și 2012. În 2012 România a fost a patra cea mai slabă performeră din toate statele membre în ceea ce privește totalul investițiilor de capital de risc.

Inovație și competențe

- România se află cu mult în urma altor state membre ale UE, inclusiv țările vecine, în ceea ce privește nivelul de resurse alocate pentru cercetare și dezvoltare (R & D). Cheltuielile întreprinderilor pentru R & D au reprezentat cca. 0,19% din PIB în 2012 (aproape cu 86% mai puțin decât media UE – ceea ce plasează România pe locul 26 din cele 28 de state membre).

- România este tara cu cele mai slabe rezultate din UE în ceea ce privește proporția de IMM-uri care introduc produse sau procese inovative (aproape 65% mai puțin decât media UE).

- România suferă de un deficit de competențe, în special în sectorul de producție. In plus exista neconcordanțe intre competențele existente ale populatiei active si cererea de pe piata fortei de muncă. Numărul de absolvenți de matematică, științe și tehnologie este mai mare decât media UE (ca procent din populație), dar rata ocupării forței de muncă cu aceste competente este printre cele mai scăzute din UE.

- Nivelul de pregătire antreprenorială a elevilor si studentilor este extrem de scăzut, iar educația antreprenorială este insuficient promovată.

Energie, materii prime și sustenabilitate

- România are a patra cea mai mare economie consumatoare de energie în Uniunea Europeană (cu o intensitate a consumului de energie de peste două ori media UE). Acest lucru se datorează în principal dimensiunii industriei prelucrătoare în raport cu economia în ansamblu și a proporției ridicate a industriilor mari consumatoare de energie.

Accesul la piețe, infrastructură și servicii

- Accesul IMM-urilor românești la piețe este afectat de o serie de factori non-cost care contribuie la o profitabilitate scăzută.

- Costurile de export din România sunt pe locul 2 ca mărime in UE. Aproape 30% din aceste costuri sunt legate de pregătirea documentelor.

Infrastructura
- Infrastructura de transport din România este subdezvoltată, iar țara nu dispune de un plan pe termen lung care să acopere toate modalitatile de transport.

Administrația publică și mediul de afaceri

- În ceea ce privește eficiența guvernului în ansamblu, indicele Băncii Mondiale plasează România ca cel mai slab performer din toate statele membre ale UE.

- România se situează pe ante-penultima pozitie in ceea ce priveste adoptarea serviciilor de e-guvernare de către persoanele fizice din toate țările UE și pe ultimul loc dacă ne referim la întreprinderi.

Mediul de afaceri

România este una dintre cele cinci state membre care și-au îndeplinit obiectivele „Small Business Act” din punct de vedere al timpului necesar și a costurilor de înființare a unei companii. Cu toate acestea, mediul de afaceri greoi continuă să împiedice dezvoltarea firmelor.

- România are performanțe slabe în comparație cu alte țari privind ușurința de a face afaceri, inclusiv în comparație cu țările vecine. Proceduri complexe sunt încă în vigoare pentru obținerea avizelor si racordului de energie electrică (locul 174 din 189 de țări), obținerea permiselor de construcție (locul 136), plata taxelor (locul 134) și soluționarea insolvenței (locul al 99-lea).

- Calitatea cadrului legislativ referitor la afaceri, în special transparența și predictibilitatea acestuia, rămân probleme majore.

Cu alte cuvinte in Romania incă există numeroase cauze care impiedică dezvoltarea afacerilor conform asteptărilor si ca atare sansele ca economia să “duduie” sunt mici.

Atributiile departamentului de resurse umane in firmele mijlocii si mici

In momentul in care o firmă face pasul de la companie mică la companie mijlocie creste cifra de afaceri, cresc profiturile dar aproape intotdeauna creste si numărul de angajati. Un număr mai mare de angajati inseamnă si o serie de probleme suplimentare pe cap deoarece in primul rand a lucra cu mai multi oameni nu este simplu iar in al doilea rand sanctiunile in cazul nerespectarii legislatiei muncii sunt destul de mari. Intr-o firma mica de obicei proprietarul sau managerul companiei este si “managerul de personal” dar cand firma creste lucrurile trebuie să se schimbe.

Dacă cresterea firmei este semnificativă probabil că este momentul ca in aceea firmă să se creeze un “Department de Resurse Umane”. In unele cazuri acest cuvant pare cam “pompos” deoarece o firmă mijlocie isi permite probabil să angajeze 1-2 persoane care să se ocupe de problemele de personal iar un departament in adevăratul sens al cuvantului (de exemplu asa cum este in companiile multinationale) presupune o schemă mult mai amplă de personal pentru acest departament.

Indiferent de mărimea acestei noi structuri care apare in firma odată cu trecerea de la stadiul de companie mică la cel de companie mijlocie ceea ce este foarte important este să stabilească de la inceput foarte clar sarcinile pe care acest departament le va avea si care vor fi sarcinile personalului care va lucra in acest departament. Ca să facă acest lucru managerul unei companii ar trebui să stie foarte bine ce probleme trebuie să rezolve departamentul de resurse umane si care ar trebui să fie atributiile personalului angajat in acest departament.

Este greu in cateva randuri să cuprinzi tot ceea ce se intamplă intr-un astfel de departament si de aceea ne vom concentra doar asupra aspectelor importante.

Intr-o afacere, managementul personalului porneste de la recrutarea si angajarea persoanelor calificate pentru posturile respective si continuă prin indrumarea si incurajarea dezvoltării acestora, pe masură ce intră in contact cu probleme apărute in muncă. Practic pe lista de atributii ale celor care se ocupă de partea de resurse umane ar trebui să fie:

Activităti de recrutare si angajare

- analiza posturilor de muncă;

- clasificarea posturilor si pregatirea unor grile salariale;

- planificarea resurselor umane;

- recrutarea, selectia si angajarea personalului.

Activităti referitoare la personalul angajat

- elaborarea de proceduri de evaluare a posturilor şi ocupanţilor acestora;

- evaluarea periodică a performantelor fiecarui angajat si recunoasterea calitatilor si a nevoilor de perfectionare;

- elaborarea unor planuri de promovare şi / sau mutare a personalului;

- planificarea si supravegherea programelor de training;

- consilierea angajatilor;

- sprijinirea angajatilor care doresc să se perfectioneze si să capete abilitatile necesare pentru a ocupa posturi de un nivel superior;

- elaborarea unor standarde si proceduri de siguranta;

- coordonarea programelor care ofera beneficii angajatilor (asigurari, pensii private, etc.);

- rezolvarea problemelor disciplinare;

- calculul costurilor cu personalul (stabilirea cheltuielilor cu personalul în funcţie de sistemele de remunerare  si elaborarea bugetului costurilor personalului);

- mentinerea la curent cu progresele in managementul personalului.

Activităti care contribuie la cresterea productivitătii

De fapt aceste activităti sunt incluse in cele anterioare si se referă la modul in care sistemul de management al personalului impreună cu functiile de training si perfectionare contribuie la cresterea increderii angajatului si la mărirea productivitătii. Sunt activitati complexe care se desfasoară impreună cu cei din conducerea superioara a firmei.

Pe langa planurile de instruire si atragere de noi angajati acestea mai presupun si:

- imbunătăţirea condiţiilor de muncă pentru a se asigura un climat favorabil atingerii obiectivelor organizaţionale;

- crearea unor relaţii sociale propice in organizatie (identificarea si numirea unor persoane adecvate pentru solutionarea anumitor probleme ale angajatilor, ca de exemplu: persoana care conduce reuniunile cu delegaţii angajatilor, persoana care se ocupă de negocierile salariale anuale, cine se ocupă de negocierile referitoare la protecţia socială sau persoana care se ocupă de analiza revendicărilor salariaţilor)

Cu alte cuvinte departamentul de personal are responsabilitatea de a dezvolta si implementa politicile, strategiile, procedurile si programele de recrutare, selectie, training, plasament, securitate, beneficii, relatii de munca, planificare in organizatie si perfectionare a angajatilor.

Desi pare simplu nu este deloc asa deoarece cei care răspund de resursele umane dintr-o firmă trebuie să găsească echilibrul intre angajarea unor persoane noi super-calificate si perfectionarea celor existente. A te baza numai pe noi angajati super-calificati este un avantaj dar poate fi si un risc deoarece ei au fost formati in cadrul altor companii. La polul opus, a te baza pe angajati neexperimentati, pe care ii formezi asa cum vrei tu, e un lucru care poate aduce anumite avantaje dar care in intervalul de la angajare pană la formarea completă a acestora poate duce la falimentul afacerii.

Un management al resurselor umane eficient sincronizeaza si perfectioneaza abilitatile candidatilor si angajatilor cu nevoile firmei, ceea ce este un factor cheie pentru dezvoltare.

Mituri despre antreprenori

Mitul 1 – Antreprenorii se nasc, nu se fac.

Este foarte adevărat că un bun antreprenor se naste cu o anumită inteligenţă nativă, are un fler deosebit cand analizează diverse oportunităti de afaceri, este creativ, plin de energie si are multă incredere in fortele proprii, dar toate acestea nu sunt suficiente pentru a inregistra succese notabile. Antreprenori de succes ajung doar cei care pe langă calitătile dobandite la nastere acumulează abilităţi relevante, know-how, experienţe si reusesc să isi clădescă un cerc de contacte utile pentru afacerea lor.

La fel de adevărat insă este si faptul că o persoană care nu are nativ niciuna din calitătile necesare unui antreprenor oricate cursuri ar urma are sanse scăzute să ajungă un mare antreprenor. El ar putea ajunge director intr-o companie mare, poate profesor in domeniul stiintelor economice sau eventual proprietarul unei mici afaceri dar putin probabil un antreprenor de succes. De aceea este adevarat si că “nu oricine poate ajunge un antreprenor de succes”.

Mitul 2 – Antreprenorii sunt jucători de noroc care riscă foarte mult

Se spune că nu poti castiga fără să risti, dar antreprenorii de succes îşi asumă doar riscuri calculate şi in urma unui indelung proces de analiză. Cel mai mare risc si-l asumă chiar la pornirea afacerii, cand nu are incă toate informatiile pentru a analiza corect toate aspectele, dar pe masură ce afacerea creste riscă mai putin. Cand spunem că “riscă mai putin” nu inseamnă că riscă din ce in ce mai rar dar experienta ii invată ca atunci cand trebuie să riste să împartă riscurile cu altii.

Un manager de succes nu îşi asumă în mod deliberat niste riscuri de care adesea nu este nevoie, dar nici nu se intimidează în faţa riscurilor ce trebuie infruntate.

Mitul 3 – Antreprenorii sunt proprii lor stăpani şi sunt complet independenţi

Desi antreprenorii nu trebuie să dea socoteală nimănui sunt departe de a fi independenţi şi trebuie să slujeasca interesele mai multor stăpâni.

Din păcate in Europa nu exista conceptul de stakeholders dar americanii stiu foarte bine ce inseamnă. Acestia sunt persoanele cheie de care o afacere mică depinde. De la caz la caz aceste persoane cheie pot fi parteneri, investitori, clienţi, furnizori, creditori, angajaţi si familiile acestora.

De exemplu un service auto specializat in vopsitorii depinde foarte mult de anumiti agenti ai companiilor de asigurări care le recomandă persoanelor cu masini avariate să isi repare autovehicolul la respectivul service, in timp ce un dealer pe Romania al unei companii străine depinde foarte mult de relatia pe care o are cu furnizorul său.

Proprietarii micilor afaceri au o libertate extrem de mare si sunt intr-adevar proprii lor stăpani dar independenta lor nu este totală, ei depinzand mai mult sau mai putin de aceste persoane cheie. Este greu să dezvolti o afacere de succes de unul singur. Aproape intotdeauna depinzi de cineva.

Mitul 4 - Un antreprenor trebuie să se ocupe de toate lucrurile din firmă

Este foarte adevărat că atunci cand e vorba de afaceri mici,antreprenorul trebuie să le facă aproape pe toate. O firmă mică nu isi permite să plătească un director de vanzari, un director de productie, un director economic, un sef de departament resurse umane si alti super-specialisti si de aceea antreprenorul trebuie să se implice puternic in toate aspectele afacerii dar asta nu inseamnă că un antrepenor trebuie să se ocupe singur de gestionarea afacerii. El trebuie să stie să delege sarcini si să verifice periodic cum decurg lucrurile. Dacă ar incerca să rezolve singur toate problemele ar ajunge in scurt timp “la balamuc” si dacă cumva are un psihic atat de puternic incat să nu inebunească in mod sigur implicarea antreprenorului in toate aspectele va opri dezvoltarea afacerii. Un singur om nu le poate face pe toate !

Mitul 5 - Cei mai multi antreprenori de succes au vechime si multă experientă in domeniile in care activează

Nu este intotdeauna asa. Dacă ar fi adevărat nu am mai avea milionari la 16 ani (cazul unui tanar german care la numai 16 ani a ajuns milionar pornind o afacere in domeniul reciclarii si atentie, nu e vorba de o afacere mostenită ci de una pornită de el de “la zero”).

Este insă adevărat ca multi antreprenori care ajung să aibă o afacere de succes cand pornesc se lansează in domeniile pe care le cunosc cel mai bine. A avea experientă in domeniul in care iti pornesti afacerea este un avantaj dar nu este o conditie obligatorie. Un antreprenor de succes este cel care pentru a rezolva probleme la care nu se pricepe stie cum să recruteze cei mai buni specialisti, cu care să construiască apoi o echipă.

Mitul 6 - Un antreprenor castigă multi bani

Din păcate pentru cei care vor să se apuce de afaceri nu este intotdeauna asa. Există numerosi antreprenori care au firme mici, care castigă mult mai putin decat managerii angajati de marile companii. La televizor aflăm frecvent de managerii unor companii din Romania care castigă mii de euro pe lună sau auzim de managerii generali ai mutinationalelor care sunt plătiti cu salarii de peste 100.000 Euro pe an. Multi antreprenori castiga la fel de mult ca si angajatii cu pozitii medii din marile companii sau chiar mai putin, iar unii dintre ei ar putea să se angajeze intr-o firmă mare si să castige mai bine decat din propria afacere. Si totusi nu fac acest lucru fiindcă pentru ei independenta este mai importantă decat banii, care chiar dacă nu este de 100% asa cum am arătat mai devreme este totusi mult mai mare decat a anagajatilor.

Exista insă si antreprenori care desi au firme mici castigă sume fabuloase, dar astfel de cazuri nu sunt extrem de frecvente.

Mitul 7 – Antreprenorii sunt in permanentă stresati şi plătesc un preţ mare pentru succes

A avea in permanentă grija salariilor pentru angajatii tăi, a fi atent in permanentă la schimbările pietei si la actiunile concurentei, a plăti ratele la credite si a face fată cu brio controalelor repetate ale organelor fiscale este stresant si uneori antreprenorii plătesc scump pentru asta. Multi spun că stresul este cel care l-a imbolnăvit pe creatorul companiei Apple atat de grav.

Totusi multi antreprenori stiu cum să isi diminueze stresul si in timp invată cum să depăsească cu usurintă obstacolele. Este si unul din motivele pentru care cei care se mentin in afaceri un timp mai indelungat nu vor să se pensioneze. Se spune că de trei ori mai multi antreprenori decât manageri de corporatii declară că nu vor să se pensioneze niciodată.

Am prezentat pe scurt doar cateva din miturile legate de cei care stau in spatele micilor afaceri si chiar si a afacerilor mari. Dacă aveti rabdare să căutati pe internet veti afla că se spun chiar mai multe. Rămane să decideti dvs. care sunt cele mai frecvente mituri despre antreprenori.

V.T.