Atributiile departamentului de resurse umane in firmele mijlocii si mici

In momentul in care o firmă face pasul de la companie mică la companie mijlocie creste cifra de afaceri, cresc profiturile dar aproape intotdeauna creste si numărul de angajati. Un număr mai mare de angajati inseamnă si o serie de probleme suplimentare pe cap deoarece in primul rand a lucra cu mai multi oameni nu este simplu iar in al doilea rand sanctiunile in cazul nerespectarii legislatiei muncii sunt destul de mari. Intr-o firma mica de obicei proprietarul sau managerul companiei este si “managerul de personal” dar cand firma creste lucrurile trebuie să se schimbe.

Dacă cresterea firmei este semnificativă probabil că este momentul ca in aceea firmă să se creeze un “Department de Resurse Umane”. In unele cazuri acest cuvant pare cam “pompos” deoarece o firmă mijlocie isi permite probabil să angajeze 1-2 persoane care să se ocupe de problemele de personal iar un departament in adevăratul sens al cuvantului (de exemplu asa cum este in companiile multinationale) presupune o schemă mult mai amplă de personal pentru acest departament.

Indiferent de mărimea acestei noi structuri care apare in firma odată cu trecerea de la stadiul de companie mică la cel de companie mijlocie ceea ce este foarte important este să stabilească de la inceput foarte clar sarcinile pe care acest departament le va avea si care vor fi sarcinile personalului care va lucra in acest departament. Ca să facă acest lucru managerul unei companii ar trebui să stie foarte bine ce probleme trebuie să rezolve departamentul de resurse umane si care ar trebui să fie atributiile personalului angajat in acest departament.

Este greu in cateva randuri să cuprinzi tot ceea ce se intamplă intr-un astfel de departament si de aceea ne vom concentra doar asupra aspectelor importante.

Intr-o afacere, managementul personalului porneste de la recrutarea si angajarea persoanelor calificate pentru posturile respective si continuă prin indrumarea si incurajarea dezvoltării acestora, pe masură ce intră in contact cu probleme apărute in muncă. Practic pe lista de atributii ale celor care se ocupă de partea de resurse umane ar trebui să fie:

Activităti de recrutare si angajare

- analiza posturilor de muncă;

- clasificarea posturilor si pregatirea unor grile salariale;

- planificarea resurselor umane;

- recrutarea, selectia si angajarea personalului.

Activităti referitoare la personalul angajat

- elaborarea de proceduri de evaluare a posturilor şi ocupanţilor acestora;

- evaluarea periodică a performantelor fiecarui angajat si recunoasterea calitatilor si a nevoilor de perfectionare;

- elaborarea unor planuri de promovare şi / sau mutare a personalului;

- planificarea si supravegherea programelor de training;

- consilierea angajatilor;

- sprijinirea angajatilor care doresc să se perfectioneze si să capete abilitatile necesare pentru a ocupa posturi de un nivel superior;

- elaborarea unor standarde si proceduri de siguranta;

- coordonarea programelor care ofera beneficii angajatilor (asigurari, pensii private, etc.);

- rezolvarea problemelor disciplinare;

- calculul costurilor cu personalul (stabilirea cheltuielilor cu personalul în funcţie de sistemele de remunerare  si elaborarea bugetului costurilor personalului);

- mentinerea la curent cu progresele in managementul personalului.

Activităti care contribuie la cresterea productivitătii

De fapt aceste activităti sunt incluse in cele anterioare si se referă la modul in care sistemul de management al personalului impreună cu functiile de training si perfectionare contribuie la cresterea increderii angajatului si la mărirea productivitătii. Sunt activitati complexe care se desfasoară impreună cu cei din conducerea superioara a firmei.

Pe langa planurile de instruire si atragere de noi angajati acestea mai presupun si:

- imbunătăţirea condiţiilor de muncă pentru a se asigura un climat favorabil atingerii obiectivelor organizaţionale;

- crearea unor relaţii sociale propice in organizatie (identificarea si numirea unor persoane adecvate pentru solutionarea anumitor probleme ale angajatilor, ca de exemplu: persoana care conduce reuniunile cu delegaţii angajatilor, persoana care se ocupă de negocierile salariale anuale, cine se ocupă de negocierile referitoare la protecţia socială sau persoana care se ocupă de analiza revendicărilor salariaţilor)

Cu alte cuvinte departamentul de personal are responsabilitatea de a dezvolta si implementa politicile, strategiile, procedurile si programele de recrutare, selectie, training, plasament, securitate, beneficii, relatii de munca, planificare in organizatie si perfectionare a angajatilor.

Desi pare simplu nu este deloc asa deoarece cei care răspund de resursele umane dintr-o firmă trebuie să găsească echilibrul intre angajarea unor persoane noi super-calificate si perfectionarea celor existente. A te baza numai pe noi angajati super-calificati este un avantaj dar poate fi si un risc deoarece ei au fost formati in cadrul altor companii. La polul opus, a te baza pe angajati neexperimentati, pe care ii formezi asa cum vrei tu, e un lucru care poate aduce anumite avantaje dar care in intervalul de la angajare pană la formarea completă a acestora poate duce la falimentul afacerii.

Un management al resurselor umane eficient sincronizeaza si perfectioneaza abilitatile candidatilor si angajatilor cu nevoile firmei, ceea ce este un factor cheie pentru dezvoltare.

Mituri despre antreprenori

Mitul 1 – Antreprenorii se nasc, nu se fac.

Este foarte adevărat că un bun antreprenor se naste cu o anumită inteligenţă nativă, are un fler deosebit cand analizează diverse oportunităti de afaceri, este creativ, plin de energie si are multă incredere in fortele proprii, dar toate acestea nu sunt suficiente pentru a inregistra succese notabile. Antreprenori de succes ajung doar cei care pe langă calitătile dobandite la nastere acumulează abilităţi relevante, know-how, experienţe si reusesc să isi clădescă un cerc de contacte utile pentru afacerea lor.

La fel de adevărat insă este si faptul că o persoană care nu are nativ niciuna din calitătile necesare unui antreprenor oricate cursuri ar urma are sanse scăzute să ajungă un mare antreprenor. El ar putea ajunge director intr-o companie mare, poate profesor in domeniul stiintelor economice sau eventual proprietarul unei mici afaceri dar putin probabil un antreprenor de succes. De aceea este adevarat si că “nu oricine poate ajunge un antreprenor de succes”.

Mitul 2 – Antreprenorii sunt jucători de noroc care riscă foarte mult

Se spune că nu poti castiga fără să risti, dar antreprenorii de succes îşi asumă doar riscuri calculate şi in urma unui indelung proces de analiză. Cel mai mare risc si-l asumă chiar la pornirea afacerii, cand nu are incă toate informatiile pentru a analiza corect toate aspectele, dar pe masură ce afacerea creste riscă mai putin. Cand spunem că “riscă mai putin” nu inseamnă că riscă din ce in ce mai rar dar experienta ii invată ca atunci cand trebuie să riste să împartă riscurile cu altii.

Un manager de succes nu îşi asumă în mod deliberat niste riscuri de care adesea nu este nevoie, dar nici nu se intimidează în faţa riscurilor ce trebuie infruntate.

Mitul 3 – Antreprenorii sunt proprii lor stăpani şi sunt complet independenţi

Desi antreprenorii nu trebuie să dea socoteală nimănui sunt departe de a fi independenţi şi trebuie să slujeasca interesele mai multor stăpâni.

Din păcate in Europa nu exista conceptul de stakeholders dar americanii stiu foarte bine ce inseamnă. Acestia sunt persoanele cheie de care o afacere mică depinde. De la caz la caz aceste persoane cheie pot fi parteneri, investitori, clienţi, furnizori, creditori, angajaţi si familiile acestora.

De exemplu un service auto specializat in vopsitorii depinde foarte mult de anumiti agenti ai companiilor de asigurări care le recomandă persoanelor cu masini avariate să isi repare autovehicolul la respectivul service, in timp ce un dealer pe Romania al unei companii străine depinde foarte mult de relatia pe care o are cu furnizorul său.

Proprietarii micilor afaceri au o libertate extrem de mare si sunt intr-adevar proprii lor stăpani dar independenta lor nu este totală, ei depinzand mai mult sau mai putin de aceste persoane cheie. Este greu să dezvolti o afacere de succes de unul singur. Aproape intotdeauna depinzi de cineva.

Mitul 4 - Un antreprenor trebuie să se ocupe de toate lucrurile din firmă

Este foarte adevărat că atunci cand e vorba de afaceri mici,antreprenorul trebuie să le facă aproape pe toate. O firmă mică nu isi permite să plătească un director de vanzari, un director de productie, un director economic, un sef de departament resurse umane si alti super-specialisti si de aceea antreprenorul trebuie să se implice puternic in toate aspectele afacerii dar asta nu inseamnă că un antrepenor trebuie să se ocupe singur de gestionarea afacerii. El trebuie să stie să delege sarcini si să verifice periodic cum decurg lucrurile. Dacă ar incerca să rezolve singur toate problemele ar ajunge in scurt timp “la balamuc” si dacă cumva are un psihic atat de puternic incat să nu inebunească in mod sigur implicarea antreprenorului in toate aspectele va opri dezvoltarea afacerii. Un singur om nu le poate face pe toate !

Mitul 5 - Cei mai multi antreprenori de succes au vechime si multă experientă in domeniile in care activează

Nu este intotdeauna asa. Dacă ar fi adevărat nu am mai avea milionari la 16 ani (cazul unui tanar german care la numai 16 ani a ajuns milionar pornind o afacere in domeniul reciclarii si atentie, nu e vorba de o afacere mostenită ci de una pornită de el de “la zero”).

Este insă adevărat ca multi antreprenori care ajung să aibă o afacere de succes cand pornesc se lansează in domeniile pe care le cunosc cel mai bine. A avea experientă in domeniul in care iti pornesti afacerea este un avantaj dar nu este o conditie obligatorie. Un antreprenor de succes este cel care pentru a rezolva probleme la care nu se pricepe stie cum să recruteze cei mai buni specialisti, cu care să construiască apoi o echipă.

Mitul 6 - Un antreprenor castigă multi bani

Din păcate pentru cei care vor să se apuce de afaceri nu este intotdeauna asa. Există numerosi antreprenori care au firme mici, care castigă mult mai putin decat managerii angajati de marile companii. La televizor aflăm frecvent de managerii unor companii din Romania care castigă mii de euro pe lună sau auzim de managerii generali ai mutinationalelor care sunt plătiti cu salarii de peste 100.000 Euro pe an. Multi antreprenori castiga la fel de mult ca si angajatii cu pozitii medii din marile companii sau chiar mai putin, iar unii dintre ei ar putea să se angajeze intr-o firmă mare si să castige mai bine decat din propria afacere. Si totusi nu fac acest lucru fiindcă pentru ei independenta este mai importantă decat banii, care chiar dacă nu este de 100% asa cum am arătat mai devreme este totusi mult mai mare decat a anagajatilor.

Exista insă si antreprenori care desi au firme mici castigă sume fabuloase, dar astfel de cazuri nu sunt extrem de frecvente.

Mitul 7 – Antreprenorii sunt in permanentă stresati şi plătesc un preţ mare pentru succes

A avea in permanentă grija salariilor pentru angajatii tăi, a fi atent in permanentă la schimbările pietei si la actiunile concurentei, a plăti ratele la credite si a face fată cu brio controalelor repetate ale organelor fiscale este stresant si uneori antreprenorii plătesc scump pentru asta. Multi spun că stresul este cel care l-a imbolnăvit pe creatorul companiei Apple atat de grav.

Totusi multi antreprenori stiu cum să isi diminueze stresul si in timp invată cum să depăsească cu usurintă obstacolele. Este si unul din motivele pentru care cei care se mentin in afaceri un timp mai indelungat nu vor să se pensioneze. Se spune că de trei ori mai multi antreprenori decât manageri de corporatii declară că nu vor să se pensioneze niciodată.

Am prezentat pe scurt doar cateva din miturile legate de cei care stau in spatele micilor afaceri si chiar si a afacerilor mari. Dacă aveti rabdare să căutati pe internet veti afla că se spun chiar mai multe. Rămane să decideti dvs. care sunt cele mai frecvente mituri despre antreprenori.

V.T.

Cat costa intocmirea unui proiect pentru obtinerea unei finantari nerambursabile

Obtinerea unei finantări nerambursabile care să permită realizarea unui program de investitii necesar dezvoltarii unei firme este o prioritate pentru orice manager. Din păcate regulile pe care o firmă trebuie să le urmeze pentru a putea accesa finantări europene nerambursabile sunt destul de complicate iar intocmirea unui proiect de finantare este atat de dificilă incat doar “initiatii” mai au sanse să intocmească corect un astfel de proiect. De aceea chiar si pentru managerii care au la bază studii de specialitate sau pentru cei care au urmat un MBA singura solutie de a obtine fonduri nerambursabile o reprezintă colaborarea cu un consultant sau o firmă de consultantă.

Foarte multi spun insă că serviciile firmelor de consultantă care intocmesc proiecte pentru obtinerea unei finantări sunt extrem de scumpe. Din informatiile culese de pe forumuri si din zvonuri care circulă intre oamenii de afaceri am dedus că pentru intocmirea unui astfel de proiect se cere pană la 30% ! Intr-adevar 25% sau 30% este foarte mult dar spre norocul nostru informatia este falsă. Nicio firmă de consultantă serioasă care doreste să dezvolte o afacere pe termen lung nu percepe astfel de sume. In plus se zvoneste ca aceste firme garantează obtinerea finantării ! Aceasta este  a doua minciună fiindcă in ziua de azi NIMENI nu-ti poate garanta obtinerea banilor. 

Lăsand la o parte zvonurile si revenind la lucruri mai serioase dorim să vă spunem că in foarte multe cazuri cota cuvenită firmelor de consultantă a fost reglementată chiar prin documentatia aferentă respectivei linii de finantare (Ghidul solicitantului). De exemplu in cazul proiectelor finantate prin POS CCE 2007-2013, DMI 1.1 - Investiţii productive şi pregătirea pentru competiţia pe piaţă a întreprinderilor, în special a IMM, valoarea cheltuielilor eligibile pentru servicii de consultantă specifică si instruire specializată (inclusiv consultantă tehnică) nu a putut depăsi 10% din valoarea totală a cheltuielilor eligibile ale proiectului. La fel, si in cazul proiectelor finantate prin Programul National de Dezvoltare Rurală (PNDR), au fost eligibile costurile generale legate de întocmirea proiectului precum taxe pentru arhitecţi, ingineri şi consultanţă, Studii de Fezabilitate/Memorii justificative, taxe pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor în limita a 10% din totalul cheltuielilor eligibile ale proiectelor, iar pentru proiectele care nu prevăd construcţii, în limita a 5%.

Important de subliniat este si faptul că cele mai multe firme de consultantă au incheiat contracte care prevedeau plata de către beneficiar a unei sume initiale de 2.000-3.000 Euro, iar diferenta pană la valoarea totală a contractului de servicii de consultantă numai după semnarea contractului de finantare. In cele mai multe in cazuri in care procentul negociat pentru consultantă a fost de 10% contractul a prevazut si servicii de asistentă pentru implementarea proiectului.

In ceea ce priveste tarifele practicate pentru intocmirea unei documentatii necesare obtinerii unei finantări prin schema de minimis preturile au fost extrem de variate, intre 5.000 Euro (pentru proiectele mai mici) si 15.000 Euro pentru proiecte de 200.000 Euro. 

Concluzia: intocmirea documentatiei pentru obtinerea unei finantări nerambursabile nu este ieftină dar nici pe de parte atat de scumpă “precum se zvoneste”.

T.P.

Un bun antreprenor pe timp de criza

Multi intreprinzatori se plang de această criză prelungită care pune pe butuci multe afaceri. In timp ce guvernantii inventeaza solutii aberante pentru a pune capat crizei economice si financiare pentru a supravietui micii intreprinzatori au o singură variantă la dispozitie: sa găsească solutii de supravietuire.

Un bun antreprenor va gasi mereu solutii. In sprijinul acestei afirmatii vă voi prezenta povestea unui mic intreprinzator de succes care a reusit să facă fată crizei. E o persoană pe care o cunosc de peste 15 ani si care a pornit de la zero.

In 1996 a deschis un mic magazin alimentar de cartier. In acea perioada lucrurile mergeau bine pentru micii comercianti si in cca. 2 ani a mai deschis, in spatii inchiriate, un alt magazin de cartier iar apoi un mic bar. Proprietarul afacerii muncea de dimineata pană seara si din banii strănsi a reusit să cumpere spatiile in care isi desfăsura afacerea.

Cand totul mergea din ce in ce mai bine au inceput să apară si in Romania supermarket-uri si hypermarket-uri iar micile magazine de cartier au inceput să intre in declin. Afacerile ii mergeau in continuare dar rata profitului era in continuă scădere. Nu a stat mult pe ganduri, si cum mult timp inainte ca ideea să se mediatizeze in presa romaneasca si pe site-urile de profil si-a deschis o covrigarie in care pe langă covrigi mai făcea si gogosi. Aceasta era amplasată intr-un complex comercial dintr-un cartier, la cca. 400 metri de o scoală generală. Afacerea cu covrigi a mers relativ bine in perioada 2007-2010, dar pe măsură ce criza s-a adancit vanzarile au inceput să scada. Un alt motiv a fost si faptul ca din 2009 in presa a inceput sa se mediatizeze ideea profitabilitatii deosebite a afacerilor cu covrigi si ca urmare in scurt timp in oras s-au deschis numeroase covrigării.

Chiar dacă covrigăria era profitabila, profitul nu era multumitor. La cativa metri de covrigarie  exista o florarie, care functiona in aceeasi locatie din perioada comunistă. Analizand vanzarile florariei intreprinzatorul nostru a inteles că in acel amplasament ar putea să castige mai mult cu o florarie. Asa că, fară să stea prea mult pe ganduri a inchis covrigaria si a deschis o florarie. Acum, după aproape 3 ani de la deschidere floraria lui merge extrem de bine si are de aproape 3 ori mai multi client decat vechea florarie !

In timp ce mii de alte mii de mici afaceri s-au inchis firma lui a fost in continua crestere. Chiar dacă nu a facut o facultate de management actiunile si deciziile sale sunt un bun exemplu pentru multi manageri de meserie.

Ar trebui punctate urmatoarele:

- cand in Romania au inceput sa se inmulteasca supermarket-uri si hypermarket-uri, chiar daca micile magazine inca mai mergeau bine a decis sa deschida o covrigarie, o afacere care era extrem de profitabilă, dar despre care nimeni nu povestea;

- cand intreprinzatorii au aflat cat de profitabile sunt covrigariile si orasele s-au umplut de covrigarii, chiar daca aceasta era profitabila el a renuntat la covrigarie si si-a facut florărie;

- desi exista o florarie in imediata apropiere care avea deja clientelă formată a stiut cum să ii ia acesteia clientela.

Concluziile: pentru a supravietui in conditii de criza un bun antreprenor trebuie:

- să aibă viziune: să inteleagă care sunt domeniile in care exista potential de crestere si care sunt cele in declin;

- să ia decizii radicale relativ rapid: să nu astepte pană cand afacerea sa intră in pierdere pentru a schimba ceva si să aiba curajul de a intra in afaceri intr-un domeniu complet nou;

- să analizeze temeinic concurenta si piata: pentru a avea succes trebuie sa stii cine sunt concurentii tai si sa intelegi ce trebuie sa faci pentru a-i putea depasi;

- să aibă incredere in fortele proprii si să fie perseverent: succesul acestui intreprinzator se datoreaza capacitatii lui deosebite de a muncii si perseverentei sale.

NU UITATI: intotdeauna exista solutii, dar nu e deloc usor sa le gasesti !

Tendinte in management in anul 2013

Incă din partea a doua a anului 2012 multe companii au inceput sa investească în software pentru controlul operaţional. Criza economică mondială care nu se mai termină ii obligă pe agentii economici să opereze la costuri mai reduse iar acest lucru este posibil fie prin achizitionarea de echipamente automatizate ultraperformante, atunci cand vorbim de productie propriu-zisă, fie prin inlocuirea unor operatori umani cu automate in cazul serviciilor. La un moment dat anumite limite sunt atinse insă. Dacă o companie de producţie nu mai poate reduce numărul de muncitori fără a pune în pericol activitatea, poate aduce un plus de eficienţă prin optimizarea proceselor (productie, logistica, distributie, transport). Aceasta optimizare a proceselor din firma poate contribui la scăderea costurilor prin ajustarea stocurilor de materie primă în concordantă cu o estimare mai precisă a cererii si la o creştere a gradului de onorare a comenzilor. Cand vorbim de optimizarea proceselor nu trebuie sa ne gandim doar la aspectele tehnice ci si la cele legate de resursa umană. In cazul anumitor tipuri de activitati reducerea costurilor este posibilă printr-un mai bun control al reursei umane, iar acest control se poate face folosind diverse aplicatii informatice.

La fel si in cazul serviciilor – eficientizarea activitatii personalului conduce la scăderea costurilor de operare.

Se pare ca pană la urma indiferent de tipul activitatii solutia o reprezinta un software mai performant. Unii specialisti estimează ca investițiile în soluții software enterprise vor crește cu 25% pînă în 2014. Este foarte adevărat că aceste software-uri nu sunt deloc ieftine. Vestea bună insă este că numarul firmelor care produc astfel de aplicatii este in crestere si ca urmare se asteaptă o scădere a preturilor unor astfel de aplicatii (in general ERP-uri). 

Un alt aspect important in lumea afacerilor, legat tot de domeniul IT, este trendul dat de social media, comunicațiile mobile si tehnologia cloud, care au inceput să schimbe si mediul business, nu doar cel al consumatorilor. Managerii care nu vor reusi să se adapteze rapid la aceste tendinte vor incepe sa piardă teren, iar multi dintre ei la inceput nici nu vor intelege prea bine de ce se intamplă asta. 

Un lucru e clar: cei mai multi analisti spun că majoritatea industriilor și companiilor vor trece prin schimbări majore în perioada 2013-2015 din perspectiva tehnologiei.

Cursurile de instruire – o solutie pentru managerii romani care nu au o pregatire in domeniul managementului

Potrivit informatiilor publicate de Institutului National de Statistică (INS) in intervalul 2005 – 2010 numărul de ab­sol­venti arată că în general studiile ingineresti au pierdut puternic teren în faţa absolventilor de eco­nomie.  Astfel, în timp ce pond­erea numărului de absolventi ingineri a scăzut cu 7%, de la 29% la 22% din total, numărul absolventilor de studii economice a crescut de la 30% la 37% din totalul tinerilor licentiati, in timp ce ponderea absolventilor de drept a rămas constantă, la 9%.

In ceea ce priveste numărul absolventilor de studii economice, in valoare absoluta numarul acestora a crescut de la 32.098 in anul scolar 2005/2006 la 72.641 in 2009/2010. Din pacate nu detinem informatii referitoare la ponderea absolventilor de studii economice care termina o facultate de management, dar indiferent de specializarea urmata toti absolventii de studii economice urmeaza cel putin un curs de management.

Pentru economia nationala partea buna a lucrurilor este aceea ca numarul persoanelor din societatea romaneasca care urmeaza cursuri de management este in crestere. Totusi, se pare ca numarul acestora este insuficient daca ne gandim ca in Romania sunt active la ora actuala aproximativ 296.000 de PFA-uri si aproximativ 672.000 societati comerciale (SRL, SA, SNC, etc).

Nu detinem informatii referitoare la numarul de manageri din Romania care au urmat un curs academic de pregatire in domeniul managementului dar noi credem ca acesta este mai mic de 10%. Atunci cand am facut aceasta estimare am luat ca baza de calcul informatii din UK care arata ca aproximativ 35%  din managerii companiilor din Marea Britanie au studii in domeniul finantelor sau al contabilitatii, aproximativ 25% in marketing si vanzari si doar cca. 18% in management general. Cu alte cuvinte in randul firmelor romanesti avem putini manageri cu studii de specialitate iar afacerile la noi se fac in general „dupa ureche”. Asta fiindca in Romania cei mai multi sunt antreprenori si nu manageri (intre cele 2 notiuni exista o diferenta; cititi articolul „Antreprenor vs Manager”).

In comparatie cu ceea ce se intampla in tarile industrializate putem spune ca mediul antreprenorial din Romania este unul aflat "la inceput de drum" si ca managerii romani mai au multi pasi de parcurs pentru a deveni la fel de competitivi ca si cei din tarile dezvoltate. Din pacate multi dintre antreprenorii romani refuza sa recunoasca faptul ca uneori nu le stiu pe toate si ca au nevoie de pregatire, si de multe ori doar atunci cand ajung in pragul falimentului realizeaza cu adevarat car ar fi trebuit sa se pregateasca mult mai bine.

Este foarte adevarat ca in lume exista mai multe exemple de succes ale unor oameni care nu au nicio pregatire in domeniul managementului si care au facut avere. Nu trebuie uitat insa ca acestia au un spirit antreprenorial innascut pe care nu multi a avut norocul sa il dobandeasca.

Legat de lipsa de pregatire in domeniul managementului a managerilor romani poate ca unul din motive este si faptul ca scoala romaneasca este inca rigida si nu ofera un cadru in care ei sa isi largeasca orizonturile. Mai mult decat atat, deoarece o mare parte din sistemul educational este gratuit ofera multora impresia ca totul ar trebui sa fie gratuit si ca nu e cazul sa se faca  investitii pentru pregatire. Pregatirea antreprenoriala necesita o investitie, nu doar de timp, ci si financiara.

Este adevarat ca exista un anumit segment de manageri, si ne referim aici la cei care sunt angajati ai unor companii mari romanesti si ai unor companii multinationale care in general sunt bine pregatiti si care investesc in continuare in pregatirea lor, dar din pacate ponderea lor din numarul total al managerilor este foarte mica.

Solutia, atat pentru cei care vizeaza posturi de conducere in mari companii cat si pentru cei care sunt mai degraba antreprenori o reprezinta participarea la cursuri de instruire, seminarii si workshopuri dedicate oamenilor de afaceri (fie ca este vorba de manageri fie de antreprenori). In Romania exista in prezent numeroase firme si organizatii care ofera posibilitatea instruirii in domenii extrem de variate: marketing, comunicare, legislatie de afaceri, leadership, notiuni de contabilitate, legislatie de afaceri, fiscalitate, mangement general, management de proiecte, etc.
Este suficient sa intri pe Internet si sa dai o cautare folosind cuvintele cheie "cursuri pentru manageri" sau sa intri pe un site specializat, ca de exemplu www.e-calificare.ro si poti gasi numeroase oferte de instruire !

© e-manageri

Managerii de azi ai firmelor – specialisti in managementul de proiect

Conform definitiilor managerul unei companii este un om care indeplineste cu succes niste sarcini si care are cunoștințele și talentul necesar pentru a valorifica profitabil resursele umane, financiare și materiale ale unei societăți comerciale, organizații, etc. Dupa cum se poate observa definita managerului nu face nicio referire la proiecte.

În principiu, activităţile desfasurate de un manager se împărt în două mari categorii:
- activităţi curente sau uzuale pe care managerul le facem în mod repetat, si

- activităţi cu caracter unic – pe care le face o singură dată.

In functie de domeniul in care activeaza, unii manageri trebuie sa aloce marea majoritate a timpului pentru activitati curente cu caracter repetitiv si doar ocazional pentru activitati cu caracter unic, in timp ce la altii este invers, ponderea cea mai mare reprezentand-o activităţile cu caracter unic.

In general atunci cand se desfasoara un numar mare de activitati cu caracter unic care conduc in principiu la un rezultat unic obişnuim să spunem ca avem de a face cu un PROIECT.

Realizarea unui proiect presupune un consum de resurse umane, materiale, financiare, de echipamente, de informatii, de timp, iar pentru ca aceste resurse sa nu se iroseasca iar rezultatele sa fie atinse cu un efort minim trebuie ca organizarea sa fie perfecta. Organizarea stiintifica a activitatilor legate de realizarea unui proiect tine de managementul proiectelor. 

Cautand pe „wikipedia” vom afla ca managementul de proiect constă în planificarea, organizarea și gestionarea (controlul) sarcinilor și resurselor, ce urmărește atingerea unui anumit obiectiv, în condițiile existenței unor constrângeri, referitoare la timp, resurse și costuri.

Organizarea activitatilor pe proiecte si managementul proiectelor au reprezentat, initial, o solutie foarte eficienta pentru atingerea unor obiective legate de infrastructura, constructii, industrie sau in domeniul militar. Odată cu dezvoltarea calculatoarelor si a sistemelor informationale pentru conducerea activitătilor managementul proiectelor s-a extins la nivelul marii majoritati a activitătilor din economie, inclusiv in domeniul non-profit. In ziua de azi aproape toate firmele / organizatiile sunt implicate in proiecte, fie că:

- proiectele reprezintă activitatea de baza a entitatii respective;

- realizează proiecte in mod ocazional;

- realizează proiecte pentru alte organizaţii;  

 

Mai mult decat atat, daca analizam marile afaceri din ziua de azi vom constata ca succesul este mereu asociat cu mari proiecte, fie ca vorbim de „windows”, de cea mai inalta cladire din lume, de cel mai mare avion de pasageri, de „google android” sau de iphone. La fel este si in cazul companiilor mai mici (numai ca in cazul acestora mediatizarea proiectelor de succes este mult mai redusa).

Proiectele, fie ele mari sau mici, reprezinta cheia succesului in afaceri. Proiectele trebuie livrate la timp, iar calitatea livrabilelor trebuie sa fie la cel mai inalt nivel. Esecul in afaceri apare atunci cand companiile esueaza in respectarea termenelor limita si in furnizarea calitătii promise.

 

 

Asa că, in ziua de azi pentru a fi un manager de succes, pe langă multe alte cunostinte trebuie să fi si un bun specialist in managementul proiectelor!

 

 

© e-manageri